Galeria foto

Destine aromânești

Interferențe culturale și identitare

Vasile Alexandrescu-Urechia

A studiat la școala preparandală de la Trei Ierarhi, apoi la Academia Mihăileană și la Sorbona. Profesor la Universitatea din …

A studiat la școala preparandală de la Trei Ierarhi, apoi la Academia Mihăileană și la Sorbona. Profesor la Universitatea din Iași (1862-1864) și, din 1864, la Facultatea Profesor la Universitatea din Iași (1862-1864) și, din 1864, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A scris poezii, nuvele și povești cu teme folclorice. Membru fondator al Academiei Române; președinte al secției literare a Academiei (1888), președinte al secției istorice (1892). Fondator al Ateneului Roman. Președinte al Ligii Culturale (1893), al Societății Macedonene (1891). Legiunea de onoare la Paris. Ordinul Steaua României în grad de ofițer.

Theodor Aman

Pictor și grafician, pedagog, întemeietor al primelor școli românești de Arte Frumoase, la Iași și la București …

Pictor și grafician, pedagog, întemeietor al primelor școli românești de Arte Frumoase, la Iași și la București (Universitatea Națională de Arte). După unele surse, bunicul său la Iași și la București (Universitatea Națională de Arte). După unele surse, bunicul său fusese medic la curtea Sultanului; după moartea unei paciente, de teamă, și-a luat familia și a venit la Craiova, pe vremea când Dimitrie Mihali Dimo – tatăl lui Theodor Aman, avea doar 8 ani. A avut rol decisiv în organizarea învățământului artistic românesc. Întemeietorul primelor școli de Arte frumoase de la București și Iași, fost director al școlii din București (1864). În Albumul Macedo-Român din 1880 al lui V.A. Urechia se publică o gravură, Ambasada neamică la Țepeș-Vodă, realizată în aceeași tehnică folosită pentru multe ilustrații de „gazetă“. Alături de Bogdan Petriceicu Hașdeu, Alexandru Odobescu și Grigore Tocilescu, este, în 1881, parte a comisiei care trebuia să stabilească forma coroanei și sceptrului viitorului rege al României, Carol I, asumându-și realizarea desenului.

Apostol Arsache

Om politc și medic. A studiat medicina la Viena, apoi și-a susținut, în 1813, doctoratul la Halle, în Saxonia cu o temă de …

Om politc și medic. A studiat medicina la Viena, apoi și-a susținut, în 1813, doctoratul la Halle, în Saxonia cu o temă de anatomie comparată. Din 1814, s-a stabilit la Bucureșt, unde a început să practce medicina. Foarte abil, devine secretarul Prințului Caragea și, mai târziu, om de încredere al Domnitorului Ghica. În 1820, era medic la Spitalul Pantelimon. Din 1822, intră în diplomație. Unul din marii susținători ai Unirii Principatelor. În 1861, a fost numit de Al. I. Cuza Șeful Departamentului Trebilor Străine, devenind astfel primul ministru de externe al României. Prim-ministru interimar în 8-23 iunie 1862, după asasinarea lui Catargiu.

Arhimandritul Atanasie Averiche

S-a născut în anul 1818 (după alte surse, 1808), în comuna românească Avdela din Pind, în familia Iani (Jaciu) și Anastasia Buda …

S-a născut în anul 1818 (după alte surse, 1808), în comuna românească Avdela din Pind, în familia Iani (Jaciu) și Anastasia Buda, primind numele de Atanasie; tatăl sau a fost primar al comunei, în vremea lui Ali Pașa. La 14 ani, Atanasie a rămas orfan și a plecat la Muntele Athos, unde s-a călugărit sub numele de Averchie. În 1863, prezent la ceremonia acordării armatei române de steaguri tricolore de către Cuza, la Cotroceni și, asistând din mulțime la defilarea armatei, va ieși din mulțime și va exclama: „Și io hiu Armân“. Comitetul Macedo-Român din București l-a însărcinat să aducă băieți aromâni din diferite localități sud-dunărene la București, ca să învețe la Școala macedo-română. Școala lui Averchie de la Biserica «Sfinții Apostoli» a avut 40 de elevi, toți din Macedonia, așa cum era ea delimitată în cadrul Imperiului Otoman. Părintele Averchie rămâne unul din pionii de bază ai redeșteptării naționale a aromânilor din Peninsula Balcanică.

George Bellu

Medic și mecena. Membru al familiei Bellu, extrem de activă, prin membrii săi, în viața politică, economică și culturală bucureșteană …

Medic și mecena. Membru al familiei Bellu, extrem de activă, prin membrii săi, în viața politică, economică și culturală bucureșteană. Pleacă la Paris pentru a studia medicina; abandonează destul de repede această ocupație, fiind foarte activ în domeniul artelor frumoase. Este un susținător constant al impresioniștilor. Monet rămâne pictorul său preferat, dar și Sisley, Renoir, Pissarro sau Berthe Morisot. Este apropiat de Nicolae Grigorescu, dintre pictorii români. Activitatea de mecenat, în favoarea lui Monet, atât prin sprijinul financiar, cât și prin serviciile medicale oferite familiei, este recunoscută încă din epocă. Organiza „dineuri impresioniste“ la Café Riche. Fiica sa din flori, Victorine, a moștenit colecția de peste 300 de tablouri, cea mai mare colecție de pictură impresionistă din Franța și printre primele trei din lume; în prezent, multe exponate se află în colecția Muzeului Marmottan Monet.

Theodor Capidan

Fiu de negustori aromâni. Lingvist, filolog, specialist în cultura și civilizația românilor balcanici. Asistentul lui Weigand la …

Fiu de negustori aromâni. Lingvist, filolog, specialist în cultura și civilizația românilor balcanici. Asistentul lui Weigand la Institutul Balcanic din Leipzig. Decan și prodecan al Facultății de Litere de la Cluj. Membru al Academiei Române. Din 1937, profesor la Universitatea din București. În perioada comunistă, este marginalizat. Are numeroase studii despre macedoromâni. Meglenoromânii. I. Istoria și graiul lor (1925), Meglenoromânii. II. Literatura populară la meglenoromâni (1928), Aromânii. Dialectul aromân. Studiu lingvistic (1932) și Meglenoromânii. III. Dicționar meglenoromân (1935) sunt repere esențiale ale studiilor din domeniu. „Numai prin limbă noi ne dăm seama de ceea ce am ajuns și suntem în mijlocul popoarelor ce ne înconjoară“.

Grigore Capșa

Cofetar de renume, unul dintre fondatorii Casei Capșa, alături de Anton, Vasile și Constantin Capșa. Elev al cofetarului francez Belissaire …

Cofetar de renume, unul dintre fondatorii Casei Capșa, alături de Anton, Vasile și Constantin Capșa. Elev al cofetarului francez Belissaire Boissier – „poète de la gourmandise“, care a fondat la Paris, în anul 1827, cofetăria denumită «Maison Boissier» pe Boulevard des Capucines. Revenit în țară, Grigore Capșa a fost cel care a impus standardele occidentale în privința calității, transformând bucătăria în artă culinară, dar și completând modelul francez cu elemente din arta culinară românească. Treptat, frații Capșa au înlocuit dulciurile orientale, precum rahatul, baclavalele și sarailiile, bine îndulcite cu miere, care se zicea că „îngreunează trupul și mintea“, cu ciocolată, bomboane fondante și alte preparate pe bază de cremă de ciocolată și glazură. Cofetăria «La doi frați, Constantin și Grigore Capșa» (fondată la 23 aprilie 1868) devenea o instituție cu faimă internațională. Furnizor al Curții domnești. Casa Capșa a fost principalul loc de întâlnire al protipendadei bucureștene, pentru decenii de-a rândul.

Eugeniu Carada

Gazetar, om politc, poet, autor dramatic, traducător de piese de teatru; a compus canțonete; unele poezii ale sale au intrat în …

Gazetar, om politc, poet, autor dramatic, traducător de piese de teatru; a compus canțonete; unele poezii ale sale au intrat în repertoriul popular; colecționar de artă și protector al artelor frumoase. Ca om politic, a activat în Partidul Național Liberal, fiind artizan al strategiei politice ca „umbră a Brătienilor“. Ca economist, a avut o gândire economică profundă, originală și adaptată condițiilor și cerințelor României. A militat pentru crearea în România a unei industrii și a unui comerț prosper, întemeiate pe căi de comunicație și instituții de credit solide, văzând în acestea o condiție pentru prosperitatea unui stat. A fost legat de apariția și dezvoltarea Băncii Naționale a României, unde a depus o activitate prodigioasă. A avut un rol esențial în adoptarea Constituției de la 1866. În 1870, a făcut parte din complotul contra lui Carol I. A fost arestat, i s-a intentat proces, dar a fost achitat. Mecena și protector al românilor din Transilvania, ridicând școli și biserici.

Elena Caragiani-Stoenescu

Fiica cea mare a dr. Alexandru D. Caragiani și a Zoniei Radovici. Licențiată, în 1913, în Drept, a făcut de timpuriu o adevărată pasiune pentru …

Fiica cea mare a dr. Alexandru D. Caragiani și a Zoniei Radovici. Licențiată, în 1913, în Drept, a făcut de timpuriu o adevărată pasiune pentru aviație, foarte la modă în acel moment. De pregătirea ei ca aviatoare s-a ocupat locotenentul-pilot Andrei Popovici, dar primul zbor l-a făcut în 1912, cu fostul ei partener de echitație, căpitanul Mircea Zorileanu, posesor al brevetului românesc de pilot nr. 2, eliberat în 1911. S-a înscris la Școala de Pilotaj a Ligii Aeriene condusă de George Valentin Bibescu, instructori fiind Constantin Fotescu și Nicu Capșa. A plecat în Franța, la Școala Civilă de Aviație din Mourmelon-le-Grand, în Champ de Chalon, condusă de Roger Sommer. În ianuarie 1914, primește Brevetul Internațional de Pilot aviator (nr. 1591), emis de Federația Aeronautică Internațională. E cea dintâi femeie din România cu brevet de aviator și una din primele zece femei din lume. În timpul războiului, a fost voluntar al Crucii Roșii.

Matilda Caragiu-Marioțeanu

Lingvist, profesor universitar. Sora lui Toma Caragiu și a artistului plastic Geta Caragiu. În perioada 1947-1951, a urmat cursurile …

Lingvist, profesor universitar. Sora lui Toma Caragiu și a artistului plastic Geta Caragiu. În perioada 1947-1951, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie. În vara lui 1947, și-a obținut licența cu o lucrare intitulată Influența dacoromână asupra graiului unei familii aromâne din Republica Populară Română. Din 1950, încă din timpul studiilor, a predat, ca preparator, la Facultatea de Litere, Universitatea din București, unde a ținut cursuri și seminarii de dialectologie, de istorie a limbii române, gramatică istorică și comparată a limbilor romanice, dialectologie, limbă română contemporană. Din 1993, membru corespondent al Academiei Române; din 2004, devine membru titular. La 18 decembrie 2000, este recompensată cu Ordinul Național „Pentru Merit“ în grad de Comandor, cu ocazia Zilei Naționale a României, de către Președintele României, Emil Constantinescu.

Toma Caragiu

Actor. Emigrează în România împreună cu familia, stabilindu-se în Cadrilater și apoi la Ploiești. Se înscrie la Drept, dar …

Actor. Emigrează în România împreună cu familia, stabilindu-se în Cadrilater și apoi la Ploiești. Se înscrie la Drept, dar Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. Activează la Teatrul Național București; la 1 aprilie 1951, începe activitatea la Teatrul de Stat din Constanța iar din 1953, devine directorul Teatrului de Stat din Ploiești. În 1965, vine în București, la Teatrul Bulandra. Cele mai cunoscute roluri sunt cele din seria Brigada Diverse și seria Haiducilor (Haiducii, Răpirea fecioarelor, Răzbunarea haiducilor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea Domniței Ralu, Săptămâna nebunilor) dar și Actorul și sălbaticii. Moare tragic, împreună cu prietenul său, Alexandru Bocăneț, în cutremurul din 1977. „M-am străduit să fiu un actor total. Nu știu dacă am reușit, dar asta e obsesia mea nr. 1. Eu cred că actorul trebuie să joace astă seară Lear și a doua seară să fie clovn de circ“.

Nicolae George (Gheorghe) Caranfil

Fiul inginerului George/Gheorghe A. Caranfil, din Galați, cavaler al Legiunii de Onoare și al Mariei Negulescu, și frate cu …

Fiul inginerului George/Gheorghe A. Caranfil, din Galați, cavaler al Legiunii de Onoare și al Mariei Negulescu, și frate cu George G. Caranfil, funcționar în Ministerul Afacerilor Străine. A obținut Diploma de Inginer, Secția Construcții, la École de Génie Civil et des Arts et Manufactures din Gand (Ghent/Gent), Belgia, cu mențiunea „grand distinction“ – secția Construcții. Șef de promoție al Universității din Gand (1911-1914). Diploma și-o va lua abia în 1919. Belgia fiind ocupată de armata germană, specializarea a urmat-o la Universitatea de Ingineri din Cambridge, în 1915. Director general al Socie-tății și fabricilor «Energia» pentru construcții de mașini electrice și montarea de Centra-le electrice. A creat două fabrici de mașini electrice și telefoane la Timișoara și la Cluj și a electrificat mai multe orașe. Între 1929-1938, Directorul General al Societății generale de gaz și Electricitate din București și Director al Uzinelor Comunale din București.

Panait Cerna

Poet romantic minor, considerat epigon al lui Mihai Eminescu, filosof, critic literar. Descendent, prin mamă, din neam de aromâni …

Poet romantic minor, considerat epigon al lui Mihai Eminescu, filosof, critic literar. Descendent, prin mamă, din neam de aromâni comuna Cerna; căsătorită cu Panait Stanciov, profesor în comună. Elev al Liceului «Nicolae Bălcescu» din Brăila; ulterior, student al Facultății de Filosofie la Universitatea din București. S-a confruntat cu dificultăți financiare, întrerupând în mai multe rânduri studiile. Și-a luat licența cu calificativul «Magna cum laude». Poliglot, învățase germana, franceza, engleza, vorbea și bulgara, din familie. Volumul Poezii, apărut în 1910, la Editura Minerva, este premiat, în 1912, de către Academia Română cu Premiul «Adamachi», în valoare de 3000 de lei. Obține sprijinul lui Maiorescu, care îi acordă o bursă pentru studii în Germania. Teza sa de doctorat, Lirica de idei, i-a adus din nou calficativul de «Doctor magna cum laude» (februarie 1913). Moare fulgerător, câteva zile mai târziu.

George Chițu

Om de stat și publicist, născut „în Obroga, j. Romanați, pe când părinții sei fugeau de teama Turcilor“. Tatăl său era negustor de …

Om de stat și publicist, născut „în Obroga, j. Romanați, pe când părinții sei fugeau de teama Turcilor“. Tatăl său era negustor de origine aromână. Elev la «Sfântul Sava»,unde a fost și profesor. Participant la revoluția de la 1848 din Țara Românească, a fost trimis Comisar de Propagandă în Oltenia. Ulterior, a plecat la Universitatea din Viena, unde a absolvit Facultatea de Drept. În 1857, fondează ziarul Vocea Oltului. Intră în magistratură și devine Președintele Tribunalului și procuror la Curtea de Apel din București; este primul Decan al Baroului Dolj. În aprilie 1866, din poziția de primar al Craiovei, i-a făcut o primire triumfală principelui Carol, în drumul său către tronul României. În 1867, este ales Deputat de Craiova, iar în 1876, Senator. Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, în guvernele C. Iepureanu și Ion C. Brătianu, Ministrul Finanțelor în 1881, al Internelor în 1882, apoi din nou Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice.

Gheorghe Costaforu

Politician, profesor, jurist, doctor în Drept la Sorbona. Studiul său asupra învățământului european stă la baza sistemului modern de …

Politician, profesor, jurist, doctor în Drept la Sorbona. Studiul său asupra învățământului european stă la baza sistemului modern de educație românesc. Susține construcția Palatului Universității, a cărui fundație a fost pusă în 1857, prin decizia lui Al. D. Ghica, Caimacam al Țării Românești. Prin decretul domnitorului Al. I. Cuza, devine Rector al Universității din București, în perioada 1864-1871. Împreună cu Vasile Boerescu, alt profesor al Facultății de Drept, a elaborat Legea Instrucțiunii Publice din 25 noiembrie/7 decembrie 1864, prima lege modernă din istoria învățământului românesc. Legea a contribuit la unificarea regulamentelor școlare din țară, pe baze moderne. Prin această lege s-au stabilit gradele de învățământ și durata lor: învățământul primar de 4 ani, cel secundar de 7 ani și cel universitar de la 3 la 5 ani. Ministru de externe al României, între 1871-1873. Din 1873, agent diplomatic la Viena.

Alexandru Djuvara

Avocat, publicist și om politic. A absolvit Lycée Louis-le-Grand din Paris, urmând apoi studii de drept la Școala Superioară de …

Avocat, publicist și om politic. A absolvit Lycée Louis-le-Grand din Paris, urmând apoi studii de drept la Școala Superioară de Științe Politice din Paris. A făcut studii de pictură la școala lui Theodore Rousseau, de la Barbizon. A urmat, de asemenea, cursurile Școlii Politehnice din Paris. Apropiat al lui Ion I.C. Brătianu, intrând în politică și ocupând pe rând diverse funcții, de la deputat în Parlamentul României în mai multe legislaturi, până la ministru al Justiției (1897-1898), ministru al Industriei și Comerțului (2 iunie 1908-1 noiembrie 1909) și ministru al Afacerilor Străine (1 noiembrie 1909-28 decembrie 1910). Este unchiul istoricului Neagu Djuvara.

Trandafir G. Djuvara

Diplomat de carieră, Trandafir G. Djuvara se trage dintr-o veche familie de origine aromână. Bunicul său, Iane Trandafir Giuvara, era …

Diplomat de carieră, Trandfir G. Djuvara se trage dintr-o veche familie de origine aromână. Bunicul său, Iane Trandafir Giuvara, era arendaș și comerciant, familia având o situație materială foarte bună, datorită acestui fapt, având resurse pentru ca cei trei fii ai săi, Trandafir, Costache (Tache) și Gheorghe (Iorgu) să stea la studii în Franța, în timpul Revoluției de la 1848. Susținâtori ai Unirii Principatelor. Trandafir și Costache (Tache) Djuvara au continuat activitatea politică, fiind aleși succesiv primari ai Brăilei. La 30 aprilie 1979, devine membru în Servicul diplomatic și Serviciul consular. La 23 de ani, este numit atașat de legație neretribuit pe lângă Agenția diplomatică a României din Paris. Senator, membru în Comisia Europeană a Dunării. A condus Revista Ateneul Român. A donat Liceului român din Bitolia 1200 de volume din cele mai apreciate cărți. Susținător al problemei școlilor și bisericilor aromânilor din Imperiului Otoman.

Victor Eftimiu

Fiul unui negustor macedoroman, Gheorghe (Ghergo) Eftimiu, care deschide o băcănie în București. După școala primară grecească …

Fiul unui negustor macedoroman, Gheorghe (Ghergo) Eftimiu, care deschide o băcănie în București. După școala primară grecească, , vine la București, în 1897. Dramaturg, prozator, poet. A fost director de teatru (Comedia – 1913, Național – 1920, 1930 și 1944-1945); în 1920, a fost director general al teatrelor. Pentru o scurtă perioadă, a fost la cârma Teatrului Național și al Operei din Cluj (1 august–31 decembrie 1927). În 1932, primește Premiul Național pentru Literatură, iar la 31 mai 1948, este ales membru Titular al Academiei Române. Legiunea de onoare franceză, în 1933; recuperat de autoritățile comuniste, i se conferă Titlul de Erou al muncii socialiste, în 1971. Francmason de grad 33, Venerabil al Lojii bucureștene Meșterul Manole. Piesa de teatru Meșterul Manole prezintă, în detalii, ceremonialul de inițiere în gradul al treilea, cel de Maestru.

Emanuil Gojdu

Provine dintr-o familie de negustori aromâni (tatăl, Athanasie Popovici-Gojdu, mama, Ana Poynar) originară din Moscopole. Studii …

Provine dintr-o familie de negustori aromâni (tatăl, Athanasie Popovici-Gojdu, mama, Ana Poynar) originară din Moscopole. Studii universitare juridice la Academia de Drept din Oradea, apoi la Pojon (Bratislava) și finalizate la Universitatea din Pesta, unde a obținut diploma de avocat în anul 1824. Colaborează la prima revistă literară românească, Biblioteca românească; ia contact direct cu elita românească a vremii și îl cunoaște pe Andrei Șaguna, viitorul mitropolit. Devine, la Budapesta, o autoritate în materie de drept civil. Este unul dintre personajele influente ale capitalei maghiare, devenind mare proprietar și investitor în domeniul financiar-bancar. La 1848, este printre liderii politici ai românilor transilvăneni. Este ales comite suprem de Caraș și va face parte, din această ipostază, dintre membrii Casei Magnaților de la Budapesta, echivalentul instituției senatului. Membru fondator al Asociațiunii pentru cultura și literatura poporului roman (ASTRA). 

Grigore Haralamb Grandea

Poet, prozator, jurnalist și traducător român. Părinții săi erau Haralambie Georgiu (Grandea), un negustor de origine aromână …

Poet, prozator, jurnalist și traducător român. Părinții săi erau Haralambie Georgiu (Grandea), un negustor de origine aromână, și Maria, (născută Baldovin). A studiat la Școala Națională de medicină și farmacie (1855-1859) și, intermitent, la Liceul Sfântul Sava din București, absolvind în 1865. Între 1866 și 1867, student al Facultății de Litere și Filozofie de la Universitatea din Liège, dar nu a absolvit. A lucrat ca intern la Spitalul Colțea (1860), asistent de chirurg în Ilfov (1861), medic de batalion la București, profesor de științe naturale la Școala Națională de medicină și farmacie (1862-1863), secretar la Arhivele de Stat (1864), inspector școlar pentru județele Gorj și Mehedinți (1871) și profesor provizoriu la București (1868), Craiova (1874) și Bacău (1888). Redactor-șef la mai multe periodice, printre care Albina Pindului (1868-1878), Liceul român (1870), Steaua Daciei (1871), Tribuna (1873), Bucegiu (1879) și Sentinela (1887).

Spiru C. Haret

Savant, matematician, sociolog, om politic liberal, Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. Organizator al învățământului …

Savant, matematician, sociolog, om politic liberal, Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. Organizator al învățământului modern românesc. Bunica maternă era de origine aromână. A studiat matematica și fizica la Sorbona. A obținut titlul de doctor, fiind primul român care a obținut un doctorat la Paris. Profesor la Universitatea din București și Iași. A predat la Facultatea de Științe, Secția fizico-matematici, mecanica rațională, din 1878 până în 1910. A predat, de asemenea, mecanica rațională, la Școala de ofițeri de artilerie și geniu, din 1881 până în 1890. Membru al Academiei Române. Ministru al Instrucțiunii (1897-1899; 1901-1904; 1907-1910). Publică, în 1910, la Paris și București, lucrarea Mecanica socială, prin care propunea metode matematice de înțelegere a fenomenelor sociale. Un sprijinitor ardent al cauzei aromânilor, prin numeroase măsuri pe care le-a luat, în perioada în care s-a aflat la conducerea învățământul românesc.

Nicolae Iorga

Personalitate enciclopedică a culturii românești, unic prin varietatea domeniilor abordate: istoric, academician, profesor …

Personalitate enciclopedică a culturii românești, unic prin varietatea domeniilor abordate: istoric, academician, profesor, gazetar, dramaturg, politician, spirit civic,militant pentru unitatea culturală a tuturor românilor, dar și pentru culturalizarea poporului. Profesor și decan al Facultății de Litere și Filosofie, Rector al Universității din București. Membru al Academiei Române, cu numeroase distincții din partea marilor universități și academii străine. Activitate științifică prolifică, a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii. Cofondator al Partidului Naționalist-Democrat, primul Președinte al Camerei Deputaților după Marea Unire, ministru și prim-ministru al României (1931-1932). Asasinat de legionari la 27 noiembrie 1940. 

Iacob (Jaques) N. Lahovari

A urmat cursurile Școlii Militare de Război din București (1862-1864), apoi, cursurile Școlii de Ofițeri de Stat Major de la Paris …

A urmat cursurile Școlii Militare de Război din București (1862-1864), apoi, cursurile Școlii de Ofițeri de Stat Major de la Paris (1865-1869); tot acolo, în paralel, a frecventat Școala Politehnică și Facultatea de Științe (1864-1869), obținând Licența în matematică. A participat la Războiul de independență (1877-1878) ca maior și ca Șef al Operațiilor la Marele Cartier General, remarcându-se printr-o înaltă probitate profesională dar și prin fapte de autentic curaj. În 1877, a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, iar în 1883, la gradul de colonel. Atașat militar la Berlin 1884-1891. În 1891, General de Brigadă; de trei ori Ministru de Război, între 1891-1895. În 1894-1895, a fost numit Șef al Marelui Stat Major al Armatei și, în 1899, comandant de Corp de Armată și din nou, Ministru de Război (1899-1901). Reformator al armatei. Din 1901, deputat și senator și apoi, în 1904, a fost numit Ministru al Afacerilor Străine (1904-1907). În fotografie, alături de fiul său.

Dumitru Limona

Școala primară și ucenicie la cizmăria din Livezi, între 1925-1926. Pe 25 martie 1926, familia sa ajunge în țară, fiind colonizați …

Școala primară și ucenicie la cizmăria din Livezi, între 1925-1926. Pe 25 martie 1926, familia sa ajunge în țară, fiind colonizați în Tatar Atmagea, județul Durostor. În 1940, după cedarea Cadrilaterului, Dumitru Limona se refugiază împreună cu restul familiei, la Oltenița și, ulterior, la Cataloi – Tulcea. Se înscrie la Seminarul Teologic Central din București, pe care îl va frecventa între anii 1928-1936; ulterior, se înscrie la Facultatea de Teologie a Universității din București. Este arestat, pe 4 februarie 1943, ca urmare a suspiciunii de propagandă legionară. Este urmărit constant de Securitate. Activitatea sa ca arhivist, la Arhivele Statului din București, Brașov și Sibiu, a fost una de importanță majoră. A valorizat, în contextului comerțului balcanic și european, istoria vlahilor, prin intermediul documentelor de arhivă la care a avut acces, ca bun cunoscător al limbilor greacă și română. A fost apreciat de specialiști din străinătate și din țară pentru eforturile sale.

Ianache și Milton Manakia (Manaki)

Primii cineaști adevărați din Balcani, cu o activitate cinematografică constantă și îndelungată. Milton a fost timp de 62 de ani …

Primii cineaști adevărați din Balcani, cu o activitate cinematografică constantă și îndelungată. Milton a fost timp de 62 de ani în activitate. Între 1907-1939, au fost realizatori de filme; între 1921-1939, au fost proprietari de sală de cinematograf la Bitolia. Și-au început activitatea din 1898. Ianache a deschis la Ianina, unde era și profesor de desen și caligrafie la Gimnaziul român, un studio de Artă și Fotografie, în 1904-1905. Ianache a fost profesor la Gimnaziul român din Bitolia până în 1916. În 1906, au fost prezenți în delegația macedoromână, la Expoziția jubiliară (40 de ani de domnie a lui Carol I) de la București. Au fost primiți cu mult fast și multă atenție, la Sinaia, în septembrie, de Carol I și regina Elisabeta. Frații Manakia au fost premiați cu două medalii de aur și una de argint, pentru arta fotografică. Fotografii oficiali ai Casei Regale a României și, ulterior, ai casei regale din Serbia (1929) și ai Sultanului Mehmed Reshad al V-lea (1909-1918).

Constantin Mihail

 A studiat la Viena și Hohenheim, urmând cursuri la Școlile Superioare de Agricultură, fiind direct interesat, în vederea aplicării …

 A studiat la Viena și Hohenheim, urmând cursuri la Școlile Superioare de Agricultură, fiind direct interesat, în vederea aplicării învățăturilor în practică, familia având întinse proprietăți agricole. Mărește patrimoniul familiei, achiziționând mai multe moșii, ajungând să dețină peste 80.000 de hectare de pământ, în 5 județe. Sprijină Războiul de Independență, organizând în una din casele sale un spital, asigurând toate cele necesare, cu excepția medicilor și medicamentelor. Mare filantrop, donează, în 1892, către Primărie 30.000 lei pentru achiziționarea de lemne pentru săraci și ajutoare acordate anual, repară, în 1905, din fonduri proprii, Fântâna din Popova; a susținut înființarea unor școli rurale și a unor biserici de pe moșiile sale. Membru al Partidului Conservator, a fost ales în 1888 președinte al Consiliului Județean Dolj. Decorat de regele Carol I cu ordinele «Coroana României» și «Steaua României». Palatul Jean Mihail, clădirea Muzeului de Artă din Craiova, i se datorează.

Mina Minovici

Școala primară și gimnaziul la Brăila. Se înscrie la Școala superioară de Farmacie a lui Carol Davila, din București, urmând trei ani de …

Școala primară și gimnaziul la Brăila. Se înscrie la Școala superioară de Farmacie a lui Carol Davila, din București, urmând trei ani de practică farmaceutică ca bursier, apoi un stagiu de doi ani de practică la farmacia Petuzalis din Brăila. În 1878, a obținut certificatul de asistent în farmacie și, după doi ani, licență în farmacie. Numit de Davila, în 1879, preparator al cursului de chimie; în iunie a obținut prin concurs postul de farmacist extern al Eforiei Spitalelor Civile. În 1881, a obținut la București Bacalaureatul în Litere și Științe. Până în 1885, urmează cursurile Facultății de Medicină. Se specializează în toxicologie și medicină legală la Paris, pentru 3 ani. Și-a susținut teza de doctorat în medicină la 7/19 iunie 1888, cu lucrarea Étude medico-legale sur la mort subite à la suite de coups sur l’abdomen et le larynx. Membru al Societății de Medicină Legală din Franța. Fondatorul școlii române de medicină judiciară și al sistemului medico-legal modern.

Alexandru Mocioni de Foen

Primii cineaști adevărați din Balcani, cu o activitate cinematografică constantă și îndelungată. Milton a fost timp de 62 de ani …

Unul dintre membrii cunoscutei familii Mocioni (Mocsonyi), originari din Moscopole și stabiliți în Banat. Ioan Mocioni de Foen (1780-1854) și cei 5 fii ai săi: Petru, Andrei, Antoniu, Gheorghe și Lucian, au fost fruntași ai luptei de afirmare națională a românilor din Imperiul Austro-Ungar. A devenit deputat foarte devreme, la 24 de ani, obținând mai multe legislaturi în Camera Ungară a Parlamentul de la Budapesta. A fost printre inițiatorii unui Partid Național Român care să apere drepturile românilor din Banat și Crișana; timp de patru luni, a ocupat funcția de președinte. A avut o activitate culturală și de mecenat susținută: a susținut înființarea unui teatru românesc și a unei universități de limbă română, la Cluj, a fost președintele societății Astra din Sibiu, a patronat Societatea «Petru Maior» din Budapesta. A fost fondator al Băncii Albina, cu un fond de 300000 de forinți; a ocupat, până în 1874, funcția de președinte al Consiliului de Administrație.

Andrei Mocioni de Foen

Un alt membru foarte cunoscut al familiei Mocioni (Mocsonyi), originari din Moscopole și stabiliți în Banat. Licențiat în drept …

Un alt membru foarte cunoscut al familiei Mocioni (Mocsonyi), originari din Moscopole și stabiliți în Banat. Licențiat în drept. A susținut cu ardoare drepturilor românilor din Transilvania și din Banat. Andrei Mocioni a fost membru al Senatului Imperial lărgit de la Viena, între anii 1860-1887; printre primii membri ai Academiei Române, chiar din 1866; participant la revoluția din 1848, în calitate de comisar imperial în districtul Banat, susținând autonomia Banatului și unirea acestuia cu Transilvania; a cerut organizarea unei Adunări Naționale a tuturor românilor în Transilvania. A fost ctitorul reînviatei Mitropolii a Românilor din Transilvania. A înființat, în 1866, la Viena, ziarul Albina, cu scopul de a apăra ideea națională. Ca și alți membri ai familiei, a fost un mare mecena, contribuind cu mari sume de bani la edificarea unor instituții românești în Transilvania.

George Murnu

Filolog, literat, traducător, istoric al antichității, arheolog și poet. Urmaș al unei familii de păstori aromâni din Munții …

Filolog, literat, traducător, istoric al antichității, arheolog și poet. Urmaș al unei familii de păstori aromâni din Munții Pindului. Tatăl său, Ioan Gheorghiade-Murnu, a fost profesor de elină, latină și franceză, director de liceu la Xanthi (azi Grecia) și de gimnaziu la Bitolia (Republica Macedonia), apoi paroh al bisericii greco-macedonene din Budapesta. Magistral traducător al Iliadei, în metru original (hexametru), începută în 1899-1900 și terminată în 1912. Membru al Academiei Române, profesor al Universității din București.

Frederic Nanu

Fiul diplomatului Constantin C. Nanu. Licențiat, în 1916, în Drept, la Paris-Sorbona; a debutat în diplomație ca atașat …

Fiul diplomatului Constantin C. Nanu. Licențiat, în 1916, în Drept, la Paris-Sorbona; a debutat în diplomație ca atașat în Administrația Centrală a Ministerului Afacerilor Străine. A funcționat apoi la Berna, în 1918, la Londra, între 1919-1922, la Washington, între 1922-1926, la Berlin, în 1927, la Varșovia, între 1928-1929, și din nou la Washington, între 1929-1934. În 1937, a fost Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar la Buenos Aires și Montevideo. În 1939, a fost numit în fruntea misiunii României de la Helsinki. În același an, a condus și Legația României de la Madrid. Între 1943-1944, a aparținut pleiadei de negociatori care la Stockholm, Cairo și Ankara, care au purtat tratative cu Aliații pentru ieșirea României din război. După evenimentele din august 1944, a fost rechemat în Administrația Centrală și, în 23 noiembrie 1946, a fost pus în disponibilitate pentru limită de vârstă. Ulterior, a plecat din România.

Gellu Naum

Poet, eseist, prozator și dramaturg; fiul poetului aromân Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești și al soției acestuia, Maria Naum, născută Rosa Gluck …

Poet, eseist, prozator și dramaturg; fiul poetului aromân Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești și al soției acestuia, Maria Naum, născută Rosa Gluck. Elev, în 1926, la Liceul «Dimitrie Cantemir» din București, unde începe să scrie versuri, în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în revista Cuvântul. Între 1933 și 1937, cursuri la Facultatea de Filozofie a Universității din București. În decembrie 1935, arestat pentru că a fost surprins scriind „parole cu caracter subversivׅ“ pe ziduri. În 1938, a plecat la Paris, unde își continuă studiile de filosofie la Sorbona, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez); ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. În 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941, constituie grupul suprarealist român (alături de Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun). Sub comuniști, se refugiază în literatura pentru copii.

Sterie Gușu Papacostea-Goga

Fiul preotului Costa Goga (de unde numele de Papa-Costa), celnic din Veria. A fost unul dintre tinerii aduși în București, în …

Fiul preotului Costa Goga (de unde numele de Papa-Costa), celnic din Veria. A fost unul dintre tinerii aduși în București, în 1865-1867, de călugărul Averchie, spre a fi pregătiți să servească în țara lor, ca dascăli și propovăduitori ai ideii românești. A absolvit școala de la „Sfinții Apostoli“ din București. În 1880, a fondat școala de la Moloviște (vilayetul Monastir), pe care a și condus-o până în 1891. Tatăl lui Alexandru, Cezar, Petre și Victor Papacostea și bunicul lui Șerban Papacostea, personalități marcante ale culturii române.

Theophania (Fana, Flora, Fanca) Papacostea

Fiica lui Ioan și a Anastasiei Tonu din Bitola, „cea dintâi familie care a avut curajul la1879 să-și deschidă casa și să ne primească pe noi, cei …

Fiica lui Ioan și a Anastasiei Tonu din Bitola, „cea dintâi familie care a avut curajul la1879 să-și deschidă casa și să ne primească pe noi, cei care declarasem război Grecilor“. Luptătoare pentru cauza aromânilor din Macedonia, alături de soțul ei, Sterie. În 1878, deschide școală românească în Niaguște (actualmente Naousa), unde adună peste 50 de copii. Ulterior, pune bazele Școlii de fete din Crușova. Recunoscută, în comunitate, pentru modul în care își atrăsese respectul comunităților aromânești în care a activat.

Victor Papacostea

Istoric, balcanist cu actvitate științifică prodigioasă. A urmat studii universitare în cadrul Universității din București, la …

Istoric, balcanist cu actvitate științifică prodigioasă. A urmat studii universitare în cadrul Universității din București, la Facultatea de Filozofie și Litere, ca student al Secției de Istorie-Geografie, unde a avut ocazia să îi aibă ca profesori pe Nicolae Iorga, George Murnu, Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan și Simion Mehedinți. În 1932, și-a luat doctoratul cu calificativul „Magna cum laude“, cu teza Teodor Anastase Cavallioti. Trei manuscrise inedite. Fondator și director al Institutului de Studii și Cercetări Balcanice (1938-1947) și fondator și coordonator al revistei Balcania (1938-1947). Conferențiar și profesor la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București. Fruntaș al Partidului Național Liberal; subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale în guvernele Sănătescu și Rădescu. Deținut politic, sub regimul comunist, pentru apartenența politică liberală, deși anterior se manifestase deschis ca anti-fascist și antilegionar.

Ovidiu Papadima

Eseist, folclorist, cronicar literar. Studiile liceale la Liceul «Alexandru Papiu Ilarian» din Târgu Mureș, ulterior, student la Facultatea … 

Eseist, folclorist, cronicar literar. Studiile liceale la Liceul «Alexandru Papiu Ilarian» din Târgu Mureș, ulterior, student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, între 1928 și 1931. A obținut o bursă Alexander von Humboldt, care i-a susținut studiile de doctorat în Germania, între 1937-1940. A fost lector al catedrei de literatură română la Universitatea din Viena (1940-1941). A colaborat cu Tudor Vianu, publicând în paginile Revistei «Gândirea», unde a și debutat. Secretar de redacție la Revista Fundațiilor Regale (1941-1947). Asistent al lui George Călinescu; șef de lucrări la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară «G. Călinescu». A fost deținut politic, pe baza unor delațiuni, fiind condamnat în 1952; a trecut prin închisorile din Calea Rahovei, Ghencea, Craiova, Poarta Albă, Gherla și Jilava. A fost eliberat pe 7 octombrie 1955. A fost reabilitat politic în 1971.

Nicolae Papahagi

Fiul institutorului Ioan Papahagi și al Mariței. A învățat la școlile primare și liceale grecești din Macedonia (o altă sursă menționează că a …

Fiul institutorului Ioan Papahagi și al Mariței. A învățat la școlile primare și liceale grecești din Macedonia (o altă sursă menționează că a urmat școala Ordinului Lazariților și apoi Liceul român din Bitolia). Tatăl lui Valeriu (1906) și al lui George (1907) Papahagi. A fost, vreme de 15 ani (1885-1901), profesor de limba greacă modernă la Liceul român din Bitolia și la gimnaziul român din Metzovo, Crușova, Ianina; ulterior, institutor la Fetița Gramaticova, pentru scurtă vreme. A ocupat poziția de translator la Legația română de la Istanbul. A fost angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Străine, începând cu 1 mai 1920, ca interpret de limba greacă în Administrația Centrală a Ministerului Afacerilor Străine. A funcționat aici până la pensionare, în 1930. În 1944, a fost rechemat și a lucrat pentru câteva luni ca translator la ambasada României de la Atena. Cunoscând limbile greacă și franceză, a tradus articole pentru revista Le Courrier des Balkans, cu care a și colaborat, publicând în paginile acesteia și articolele sale (1904-1911).

Pericle Papahagi

Personalitate complexă a culturii române, s-a născut în Avdela, într-o familie de aromâni cu bogată tradiție pro-românească. Înrudit …

Personalitate complexă a culturii române, s-a născut în Avdela, într-o familie de aromâni cu bogată tradiție pro-românească. Înrudit, prin sora lui, Anastasia, cu familia Ciumeti. Mama sa, Despina (Despa) Caragiani (măritată Papahagi), a fost sora junimistului Ioan D. Caragiani și a lui Alexandru Caragiani, tatăl primei femei românce pilot, Elena Caragiani-Stoenescu. Și-a dedicat viața activității științifice, studiind limba, viața și istoria aromânilor. A înregistrat numeroase texte dialectale, utile în egală măsură folcloriștilor, dar și lingviștilor; studiul dialectologiei, al istoriei comparate a limbilor romanice găsesc în volumele publicate de Pericle Papahagi adevărate comori. Menționăm aici volumele: Din literatura poporană a Aromânilor și Basme aromâne. Preocuparea pentru studiul etimologic al limbii române, chiar dacă uneori duse spre extrem, din dorința de a demonstra romanitatea unora dintre ele, îl păstrează, de asemenea, în atenția specialiștilor.

Camil Ressu

Pictor de prestigiu și pedagog al artelor plastice, urmaș al unei familii de aromâni din Epir. Tatăl său este Constantin Ressu …

Pictor de prestigiu și pedagog al artelor plastice, urmaș al unei familii de aromâni din Epir. Tatăl său este Constantin Ressu (5 noiembrie 1843-5/6 martie 1896), jurist de profesie cu studii de drept la Bruxelles, avocat și om de afaceri, dar și publicist, personalitate marcantă a orașului Galați, primar ales de patru ori. Pasiunea pentru artă a lui Camil Ressu a fost cultivată și încurajată chiar de tatăl său, care picta, în timpul liber, fiind, în tinerețe, un apropiat al mediilor boeme din capitala moldavă, membru al unor trupe de actori ambulanți și regăsit în apropierea lui Eminescu, la serbările de la Putna. Definindu-i stilul artistic, Arghezi afirmă: „Puternic întemeiat pe desen, liniile și conturele lui nu știau să fugă de realitatea precisă, impunătoare în toate pânzele sale… Oamenii lui Ressu, țăranii, sunt de fapt niște portrete studiate adânc. Capetele osoase cu mustața lungă, umerii și atitudinele au în Argeș, unde și-a purtat artistul atelierul, expresia Galilor de odinioară“.

Costa Scodreanu

Pictor iconograf din Macedonia, de origine aromână. Se pare că familia sa se trage din Shkodra, din Albania, de unde părinții s-au …

Pictor iconograf din Macedonia, de origine aromână. Se pare că familia sa se trage din Shkodra, din Albania, de unde părinții s-au mutat în Bitolia. A urmat școala primară în localitatea natală, ulterior terminând Facultatea de Medicină, cu specializarea Farmacie, la Constantinopol. La 27 de ani, pleacă în Italia, la Florența, cu sprijinul unui pașă turc, care a văzut potențialul pictorului. A urmat artele plastice la Roma. Perioada italiană se împarte între Florența și Roma, organizând câteva expoziții personale. Se întoarce în Macedonia, în 1900, lucrând ca profesor de desen și de caligrafie la Liceul Românesc din Bitolia, până în 1916. În 1918, vine la Silistra, afată în România, la acea vreme. Cunoscut pentru picturi bisericești, cu influuențe din pictura catolică. A pictat iconostasul Bisericii Sf. Constantin și Elena din Bitolia – Biserica Vlahilor, construită în 1904 și demolată în anii ’60, ca și icoane din câteva biserici din Dobrogea și
din București.

Andrei Scrima

Personalitate complexă a ortodoxiei românești, urmaș al unor aromâni stabiliți la Gheorghieni. Discipolul lui Anton Dumitriu, profesor și …

Personalitate complexă a ortodoxiei românești, urmaș al unor aromâni stabiliți la Gheorghieni. Discipolul lui Anton Dumitriu, profesor și conducător al Catedrei de Logică și Istoria Filozfiei de la Universitatea din București, prin care se implică în mișcarea «Rugul aprins». Obține o bursă de studii la Universitatea din Benares, ca urmare a vizitei la București, în mai-iunie 1956, a lui Sarvepalli Radhakrishnan, vice- președintele Indiei, care rămâne impresionat de cunoștințele de sanscrită ale tânărului călugăr ortodox. Scapă de persecuțiile comuniste, emigrând. Reprezentant al Patriarhul ecumenic Athenagoras I al Constantinopolului la Conciliul Vatican II, organizat la inițiativa Papei Ioan al XXIII-lea. Contribuția discretă, ca arhimandrit al patriarhului ecumenic și ca oaspete obișnuit în birourile pontificale, a părintelui André Scrima, la întărirea dialogului și la organizarea evenimentelor menționate, este de netăgăduit.

Anastase Simu

Fiul lui Panait Simu și al Dumitrei, mari proprietari și agricultori din Brăila. A urmat, la Viena, cursurile Institutului Terezianum…

Fiul lui Panait Simu și al Dumitrei, mari proprietari și agricultori din Brăila. În1873, la vârsta de 19 ani, a moștenit averea unchiului său. A urmat, la Viena, cursurile Institutului Terezianum, cea mai completă instituție de cultură general din Europa. Aici și-a terminat liceul; în 1875, a susținut Bacalaureatul, la secția real și și-a continuat studiile universitare la Paris și la Bruxelles. În 1878, a obținut Licența în Drept, la Paris. Doi ani mai târziu, la Bruxelles a obținut doctoratul în Științe Politice și Administrative. A lucrat la tribunalul din Brăila, intrând apoi în diplomație. Membru activ în Societățile Geografice Române, Societatea de Binefacere «Regina Elisabeta», Societatea Numismatică Română, Societatea pentru Învățătura Poporului Român, Societatea Centrală Agricolă; membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucțiunii Publice (1910-1915), Membru al
Ateneului Român. A fost membru de onoare al Academiei Române.

Andrei Șaguna

Mitropolitul ortodox al Transilvaniei și unul dintre cei mai importanți militanți pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor …

Mitropolitul ortodox al Transilvaniei și unul dintre cei mai importanți militanți pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania. De origine aromână, părinții său se trăgeau din Grabova, din Albania. Urmează gimnaziul catolic (1826) la călugării piariști din Pesta; ulterior, între 1826-1829, a studiat filozofia și dreptul la Universitatea din Pesta. Studiază apoi teologia la Vârșeț. În 1833, se călugărește sub numele de Andrei, intrând în Ordinul Sfântul Vasile. Împreună cu Ioan Lemeni, episcop greco-catolic, prezidează Marea Adunare de la Blaj (3/15 mai 1848) unde sunt cerute drepturi pentru români; redactează și transmite mai multe petiții către împărat, cerând drepturi naționale. Lui i se datorează deschiderea unei tipografii, la Sibiu, în 1850, unde se tipăresc cărți în limba română. În 1853, întemeiază telegraful român. În 1855, organizează
și restructurează învățământul teologic din Sibiu. Primul președinte al Astrei de la Sibiu.

 

Iuliu Valaori

Politician, profesor și om de cultură. După unele surse, este înrudit cu moscopoleanul Aristotel Valaorti, supranumit Moscu …

Politician, profesor și om de cultură. După unele surse, este înrudit cu moscopoleanul Aristotel Valaorti, supranumit Moscu Valaura, poet și erou național grec. A predat la Seminarul Central Universitar a fost, apoi, docent de limbi greco-orientale la Facultatea de Litere și Filosofie din București, conferențiar (1908–1912), conferențiar titular (1912–1919) și apoi profesor titular al Catedrei de Filologie comparată de limbi greco- latine, din 1919. A ocupat funcții în Ministerul Instrucției, Cultelor și Artelor (Secretar general, 1918–1936) și Ministerul Instrucțiunii Publice (Secretar de stat). S-a implicat activ în activitățile și inițiativele Societății de Cultură Macedo-Române. În 1911, este membru în comisia consultativă destinată ajutorării românilor sud-dunăreni, alături de George Murnu. Din această postură, participă activ la procesul de acordare a cetățeniei pentru macedoromânii care au hotărât să migreze către patria-mamă.

Petru Verussi

Pictor și publicist născut într-o familie de aromâni, membru al Societății Junimea; a urmat cursurile Școlii de arte frumoase …

Pictor și publicist născut într-o familie de aromâni, membru al Societății Junimea; a urmat cursurile Școlii de arte frumoase din București, iar apoi a studiat, ca bursier al statului, la Academia de Belle-Arte din Paris. După întoarcerea în țară, a fost profesor de desen la Școala fiilor de militari și la Liceul Național din Iași. A fost numit, prin concurs, profesor de estetică și de istoria artelor la Școala de arte frumoase din Iași. La concursul pe care l-a susținut, din juriu au făcut parte Titu Maiorescu, N. Ionescu și Gheorghe Panaiteanu-Bardasare. A fost ales membru al Comitetului Teatral al Teatrului Național din Iași în 1870, fiind activ până la moartea sa (1886). Între 1885-1886 a fost deputat liberal și a condus la București ziarul Liberalul (1855-1941).

George Vraca

Fiul lui Iancu (Ion) Vraca și strănepotul lui Petre Vraca, născut în 1787, la poalele Munților Pind și care, la 1824 …

Fiul lui Iancu (Ion) Vraca și strănepotul lui Petre Vraca, născut în 1787, la poalele Munților Pind și care, la 1824, îi punea la dispoziție lordului Gordon George Byron o oaste de greci și aromâni. Rănit și decorat pentru acte de eroism, în primul război mondial. A făcut școala primară și liceul la București. A urmat facultatea de agronomie, pe care o termină în 1915, fiind apoi angajat în cadrul Ministerului Agriculturii. Este luat la război, în toamna anului 1916. A luptat, în cadrul Regimentului al II-lea de grăniceri, la Oituz, Cașin, Tg. Ocna, fiind rănit și decorat pentru acte de eroism. Întâlnirea cu Maria Ventura, cu C.I. Notarra și G. Enescu, în timpul recuperării medicale, îl fac să se îndrepte spre artă, devenind unul dintre actorii de renume ai României. Actor la Bulandra, Teatrul Național și la Nottara, unde a fost și director. A realizat și numeroase filme. A primit titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române și a fost Laureat al Premiului de Stat.

Evanghelie (Vanghele) Zappa

Fiul negustorului Vasile Zappa din Labova, din Epirul albanez. S-a înrolat în corpul de luptători ai lui Ali Pașa de Ianina …

Fiul negustorului Vasile Zappa din Labova, din Epirul albanez. S-a înrolat în corpul de luptători ai lui Ali Pașa de Ianina, contra turcilor. Apoi a intrat în armata revoluționarului Marco Bociar, luptător pentru independență, cântat de folclorul aromân, ajungând să îi fie aghiotant. A ajuns ofițer în armata acestuia și a primit înalta distincție „Arhanghelul Mihail“. Până în 1831, a administrat și satele vlahilor din această zonă. A venit în Țara Românească în 1832-1833 (data este încă discutată și incertă). Ulterior, în 1844, a cerut naturalizarea română, spre a putea achiziționa moșii și imobile și a se putea stabili definitiv în Principate. A ales aceste locuri ca patria sa adoptivă, ca a doua sa patrie. A fost prețuit de domnitorii Al. Ghica, Al. Ioan Cuza, Gh. Bibescu. Fondator al Societății Culturale Ateneul Român, care a luat naștere în casele lui Costache Ghica. A inițiat Asociația Agricolă Română din Brăila și, ulterior, din Craiova. Este inițiatorul Jocurilor Olimpice Moderne.